reminder

28 Decembrie 2007
Nu uitati, stimati oaspeti si cititori, sa schimbati adresa blogului de fata din blogroll-uri sau diverse readere in cea anuntata anterior.
Nu m-am dumirit daca exista vreo posibilitate de a transfera abonatii si cum s-ar putea face acest lucru, asa ca, daca doriti sa ma cititi in continuare, va rog respectuos sa apelati la alte modalitati :)
Acestea fiind zise, declar blogul de fata inchis in mod oficial. Ne vedem dincolo! :)  

  • Share/Bookmark

2 ani

21 Decembrie 2007
si 5 zile.

Blogul meu e mare, a invatat sa mearga si sa faca pipi la olita, ba chiar spune cateva cuvinte. Si-a facut si prieteni cu care se joaca in groapa cu nisip, cu lopatica si galetusa rosie.
Si, pentru ca a fost cuminte si, se stie, la copiii cuminti vine intotdeauna Mosu’, m-am gandit sa-i fac un cadou. Cadoul se numeste dailycrap.ro si, de-acum incolo, ma gasiti intr-o casuta mai frumoasa si mai curata, numai si numai a mea.
Pentru ea si pentru rabdarea cu care mi-a suportat toate intrebarile puerile, ii multumesc infocat si inmiit lui Radu.
Pentru promisiunea de a-mi muta toate insemnarile, ii multumesc anticipat lui Patric.
Pentru tot restul, imi multumesc mie (rasete din off).

Anul asta mi-a adus mai mult calm si mai multa minte. Mai multa bucurie pentru toti oamenii frumosi pe care i-am cunoscut prin scris si, mai apoi, la o cana cu ceai cald.
Mai putine intrebari despre "de ce nu ma mai citeste x" si mai multa apreciere pentru cei care inca o fac.
In final, nu pot decat sa-mi doresc un "la mai mare". Poate la anul, pe vremea asta, o sa stiu sa va spun si poezii cu buburuze, ciupercute si alte animalute.

  • Share/Bookmark

nu pot sa dorm

19 Decembrie 2007
Spiritul Craciunului mi-a venit de hac. Am insomnii, gandindu-ma la imposibilitatea de a inghesui tot ce mai am de facut in doar 72 de ore (inclusiv somnul, din ce in ce mai putin). Ma doare stomacul din cauza coletelor care ajung cu intarziere (daca mai ajung) si a celor care nu sunt livrate deloc, prin urmare va trebui sa merg eu sa le iau de undeva de prin campul de papusoi de la marginea Bucurestiului. Mai multe tigari si mai multa cafea cu efect intarziat. Vanzatori care par cu totii pierduti in reveriile fumului de marijuana si din magazinele carora nu stiu cum sa scap mai repede. Ambalaje oribile si funde din platic lucios. Protestez impotriva sarbatorilor cu miros de kitsch. Unde-i aroma de scortisoara, portocale si vin fiert? La oferta speciala, in supermarket.
In casa ma vor manca in curand gandacii (pana sa soseasca ei, furnicile mi-au invadat baia. Asa am aflat ca le place umezeala si mirosul artificial de pin). Singura solutie e dedublarea sau cultivarea, pe spinare, a unei noi perechi de maini (cu una sterg praful, cu alta aspir, cu a treia sterg geamurile si cu a patra ma scarpin in fund).

Lamentari – daca stiu sa fac ceva bine, apoi stiu sa ma plang.

  • Share/Bookmark

cut!

17 Decembrie 2007
"So much of what I see reminds me of something I read in a book, when shouldn’t it be the other way around?"
Pun filmul pe pauza si merg in bucatarie sa fumez o tigara. Sunetul pe care-l scoate bricheta cand o aprind si-apoi o trantesc pe tejghea mi-e atat de familiar. Expir incet fumul si simt camera atintita asupra mea. In spate, regizorul imi sopteste disperat indicatii, dar nu pot sa-l inteleg. Si, de fapt, ia sa se mai duca dracu’, nu vreau sa-l mai bag in seama.
Cateodata, viata mea e un film cu buget redus, in care joc fara sa stiu prea bine cum. La sfarsit, vor monta toate scenele si-l vor trimite la Sundance. N-o sa fiu acolo sa ridic premiul, voi fi prea ocupata sa aleg muzica pentru inmormantare.
E atat de simplu sa faci o lista cu toate bunurile si proprietatile, stabilind cum si cui vor fi impartite. Dar gandurile mele cui o sa le las? Cum voi reusi sa-mi impart noptile nedormite? De ce nu pot lasa mostenire indragostelile mele prostesti?
Ah, sufleorul imi sopteste ca oricum n-ar avea nimeni nevoie de ele. Poate c-ar multumi c-un zambet stramb, m-ar injura in gand si le-ar arunca in primul tomberon de gunoi din drumul spre casa. Cine naiba are nevoie de-asa ceva?
Dar pana atunci, am un rol de jucat. Atat doar c-am ratacit scenariul pe undeva si-acum totul e improvizatie. Sper sa nu-si dea cineva seama si sa ratez Oscarul din cauza asta.
Imi mai aprind o tigara – mi se pare ca prima scena n-a iesit prea bine. Dubla 2.
  • Share/Bookmark

mult sau putin

14 Decembrie 2007
Parul nespalat i se lipeste de cap si de ceafa transpirata. Asuda din greu, infasurat in straturile de grasime. Burta i se bombeaza periculos, nasturii camasii albe stau sa-i plesneasca. Geaca din piele neagra atarna desfacuta, cu fermoarul obosit de prea multe fortari. Cara o sacosa mare,
Se asaza la coada in fata mea. E seara si mi-e foame. Renunt la merele si morcovii care ma asteapta acasa, in frigider, pentru o bucata de placinta. El cere una cu branza dulce, "dar, va rog, fara zahar deasupra". Vanzatoarea prinde felia intre degetele inmanusate si o scutura, lovind-o in lehamite de marginea tavii. Niscaiva praf alb si dulce mai ramane agatat de crusta imbibata in ulei. Nu conteaza, ia bucata grabit si o indeasa in gura. E multumit, mananca dietetic, de regim.
Nu i-am inteles niciodata pe cei care-si comanda triplu cheeseburger + portie mare de cartofi + inghetata cu extra topping + o Cola light. Care-i spilul? Eu am fost intotdeauna de principiul "daca-i bal, bal sa fie!". Sa nu ne amagim cu ideea ca aspartamul va anihila, ca prin minune, tona de grasimi si de calorii din restul minunatiilor pe care le ingurgitam.
Recunosc, sunt omul extremelor. Ori imi fac de cap, fara grija pentru consecinte, ori imi calculez fiecare pas si nu-mi permit nici o abatere.
Asadar, inca o tigara si un pahar cu vin.
  • Share/Bookmark

Draga Mos Craciun

11 Decembrie 2007
Leapsa de la gramosi se potriveste tare bine cu ce aveam eu de gand sa scriu oricum, asa ca o onorez cu mare placere.
Ce mi-a placut cel mai mult din ce mi-a adus Mosu’ pana acum (nu garantez pentru exactitate, am memoria cam proasta): un portofel rosu (in clasa a 8-a, parca), pe care mi-l doream tare mult si care era cam scump pentru bugetul spiridusilor. Dar am fost cuminte si l-am primit. Il port cu mine de-atunci, e mare, burdusit (nu cu bani, din pacate) si incap in el toate pozele cu omuleti dragi sufletului meu.

Ce-as dori sa-mi aduca Mosu’ peste doua saptamani (in ordinea inversa a importantei):
- o umbrela mare si colorata, pentru ca cea de-acum e neagra, pricajita si cu o spita indoita a tristete,
- o pereche de cizme de cauciuc, la fel de colorate ca umbrela, pentru protejarea extremitatilor inferioare de noroaiele bucurestene,
- o pereche de bretele negre, ca sa nu-mi mai cada nadragii,
- inelul ala mumos de-mi face cu ochiul din vitrina de fiecare data cand trec pe langa el,
- un cont Pro pentru Flickr, ca ma tot ameninta ca-mi expira in 5 zile si-au bagat groaza-n mine,
- un om bun, cu suflet mare si tare priceput, care sa ma ajute sa-mi cumpar domeniu si sa-mi mut blogul intr-un loc prietenos si insorit,
- cateva seri linistite cu S., band vin fiert si rontaind ciocolata.

Leapsa merge mai departe la ionuca si la moutona, care nu au voie sa se sustraga obligatiei cu nici un chip.

  • Share/Bookmark

nimic nu-i atat de simplu

10 Decembrie 2007
Nu sunt doar atat. Nu esti doar atat. El e mai mult decat imi sopteste. Cateodata il cred.
Imi astup ochii cu palmele si-mi indes vata in urechi. Sa nu mai vad, sa nu mai aud. Sa nu mai gandesc, sa nu mai simt? De ce fug?
Etichetele sunt simple si linistitoare. Pe ele sunt trecute, in ordine, toate ingredientele, instructiunile de folosire si data expirarii. Le lipim, fara dileme, pe frunti lucioase sau incruntate.
Iesim dimineata din pat, azvarlind alene cearsafurile botite pe podea, si ne tragem peste cap costumul-eticheta, aproape de piele, sa ne tina de cald toata ziua. E moale si ne simtim bine in el, cum altfel?
Constrangeri, ritualuri, "c-asa-i frumos si bine si-mi place mie". Nonconformismul ca forma de conformism. Truisme – cu asta, inca unul in plus.
Noi suntem cuminti, ne facem cararea pe dreapta, fixata cu scuipat si ne scriem temele in caiete liniate.
Noi suntem rebeli, ne vopsim paru’ verde-n dungi si chiulim de la scoala.
Noi suntem cuminti si rebeli si frumosi si urati si geniali si complet cretini si batrani si copii si neprihaniti si curvele cartierului si inculti si cititi si habotnici si atei si dam si primim si smulgem si impingem si simtim si gandim si vrem si credem si radem si plangem si ranim si ne doare si iubim si uram si vrem si mai mult si dam si mai putin si invers si visam si uitam si vorbim si tacem si speram si nu se termina niciodata…

 
  • Share/Bookmark

christmas wish

8 Decembrie 2007
Please, Santa, bring me butterflies and let them stay…

show_d7c3d02ef00f05(448, 46);

  • Share/Bookmark

Publicité

6 Decembrie 2007
 
Beigbeder incanta ochiul calatorilor din metroul parizian.
Galeriile Lafayette l-au ales, pentru un an, sa reprezinte imaginea departamentului de imbracaminte pentru barbati.
Stau si ma intreb daca, printre scriitorii romani contemporani, s-ar gasi unul la fel de "cool" incat sa fie asociat cu un brand (neaos) de succes. Mie nu-mi vine in minte nici unul.
Sugestii?
  • Share/Bookmark

sado-maso

26 Noiembrie 2007
Ti-as musca buza de jos pana ti-ar da sangele si m-as hrani doar cu hematiile tale.
Ti-as smulge parul fir cu fir, privind cum te strambi de durere, si mi-as impleti din el manusi cu un singur deget.
Ti-as taia unghiile pana in carne, ca sa nu mai poti sa-mi zgarii gandurile si privirea.
As lipi paginile cartii pe care-o citesti, ca sa nu mai poti fugi in universuri imaginate.
Nu te-as lasa sa fumezi decat tigari pe care le-as rula in zorii zilei, pentru ca, odata cu fumul gros care-ti invadeaza plamanii, sa te umpli de gustul salivei mele.
Ti-as sterge ochelarii doar cu bucati de matase smulse din camasa de noapte, ca sa poti privi lumea tivita cu dantela.
As face podul de sus doar ca sa te aud cum razi cand nu-mi reuseste.
Ti-as infierbanta ceaiul cu rasuflarea mea si ti-as spala picioarele cu votca si lacrimi.
Te-as astepta rabdatoare in fata usii inchise cu cinci lacate, pana cand ti s-ar face dor de mine si ti-ai deschide larg bratele.
M-as imbata cu vorbele tale si as umbla ametita pe cararile desenate pe tavan cu creioane colorate.
Te-as certa pentru visele in care-mi apari si-mi zdruncini somnul si bataile inimii.
Ti-as scrie poeme lungi, pe hartie igienica, fara rima sau sens, cu care sa te stergi la fund fara sa le observi.
Mi-as irita obrazul, frecandu-l de subratul neras de doua zile si mirosind intepator a portocale.
Te-as iubi si atat.

 

  • Share/Bookmark

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A